Figura centrală a companiei Best Achizitii, Mihaela Neagu, reapare în centrul dezbaterii publice după o perioadă în care a evitat expunerea mediatică, deși firma pe care o controlează a continuat să încheie cu instituții ale statului contracte ce însumează zeci de milioane de euro, iar în anul 2024 numele său a revenit cu forță în spațiul public în momentul în care a fost surprinsă așezată în primul rând, la Antena 3, la lansarea candidaturii lui Marcel Ciolacu, declanșând un val consistent de reacții.
Ulterior acelei prezențe controversate, comentată intens la nivel național, Mihaela Neagu s-a retras din fața camerelor, însă volumul contractelor publice derulate de Best Achizitii nu a cunoscut un recul, compania rămânând un jucător constant pe piața achizițiilor de stat, iar acum, într-un gest neașteptat, ea a decis să revină în prim-plan, acceptând invitația la podcastul moderat de Vlad Mercori, unde a discutat fără ocolișuri despre circuitele prin care banii publici sunt direcționați și consumați.
Dialogul, promovat sub titlul „Mărturisirea reginei contractelor cu statul”, a prilejuit expunerea unui episod pe care ea îl consideră emblematic pentru felul în care sume uriașe se scurg din economia românească, Neagu susținând că „turcii au fost dați afară din programul SAFE pentru că țările din Uniunea Europeană cotizau iar ei luau contracte în România, primeau miliarde și plecau”, afirmație pe care a legat-o de propria experiență, sugerând că acest tip de situație îi este cunoscut direct.
În aceeași discuție, ea a precizat că a intermediat livrări de țeavă către Transgaz, aprovizionarea fiind realizată de cea mai mare fabrică de profil din Turcia, entitate care, potrivit spuselor sale, ar fi obținut un contract în valoare de 125 de milioane de euro, iar societatea turcească nu ar fi avut niciun angajat pe teritoriul României și nici infrastructură proprie, marfa fiind descărcată în portul Constanța, de unde un transportator turc o distribuia conform indicațiilor Transgaz, în timp ce facturarea și încasarea sumelor se făceau integral în favoarea firmei din Turcia, „Nu au lăsat nimic în economie la noi. Au plecat cu toți banii în Turcia pentru că optimizează foarte bine”, a insistat ea.
O astfel de relatare generează, în mod firesc, semne de întrebare legate de rolul și discernământul autorităților care validează asemenea formule contractuale, fiind readusă în discuție dilema motivelor pentru care companiile românești din construcții, ce susțin mii de locuri de muncă și efectuează plăți lunare de ordinul zecilor de milioane de euro către personal, sunt puse să concureze cu operatori străini care nu au contribuții la bugetul de stat, iar, în plan mai larg, se conturează întrebarea ce fel de stat alege conștient să renunțe la venituri fiscale, sprijinind în schimb consolidarea unor firme din alte jurisdicții în detrimentul celor autohtone.


